Cum ajungi technical writer în România?

Să zicem că te-ai lămurit ce înseamnă meseria asta și ți se pare interesantă. Câte șanse ai să te angajezi în domeniu în România? Destul de multe, în momentul de față, din două motive:

  • Industria este foarte mică – la ultima mea numărătoare, pe LinkedIn erau cam 100 de technical writeri în vreo 50 companii și, chiar luându-i în considerare pe care care nu au profil, tot nu se ajunge la un numar prea mare.
  • In România nu există nici un curs de technical writing în învățământul superior*, iar singura diplomă oarecum relevantă de care știu eu este cea de master în Teoria si Practica Editării de la Facultatea de Litere din București.
    (* În afara sistemului de învățământ, există GuideTC, o firma care ofera traininguri în domeniu, printre care și unul de „bazele technical writingului”. Nu am interacționat cu ei, deci nu știu nimic în afară de faptul că există.)

Pe scurt, multe companii nu își prea permit să aibă pretenții și, daca ai experiență transferabilă, ai mari șanse să convingi pe cineva că esti candidatul potrivit.

Experiența relevantă

Din ce am văzut eu (pe LinkedIn si la fostii sau actualii mei colegi), majoritatea technical writerilor care lucrează în momentul de față in România au background în:

  • Traduceri
  • Jurnalism
  • Content writing
  • Redactare de carte
  • Învățământ
  • Training
  • Domeniul de activitate al firmei angajatoare (adică background în finanțe pentru firmele care fac software financiar, absolvenți de Politehnică pentru firmele care au nevoie de documentație de API, etc).

Limba engleză

În majoritatea cazurilor, o limbă straină (în general engleza) este o cerință obligatorie – de câțiva ani de când urmăresc anunțurile de angajare am văzut un singur job care presupunea documentație scrisă în română. Și când zic „cerință obligatorie” mă refer la limba vorbită la perfecție, aproape de nivelul nativ – clienții care îți citesc documentația nu trebuie sa își dea seama ca a fost scrisă în România (sau în India, sau în Ungaria, sau…), trebuie să se poată concentra asupra informațiilor din ea fără să se blocheze în greșeli gramaticale sau întorsături de frază ciudate. (Da, da, „toți românii știu engleză” – așa aveam și eu impresia acum câțiva ani. Între timp, mi-am dat seama că foarte mulți candidați își supraestimează abilitățile…)

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *